În ultimele două decenii, odată cu prăbuşirea socialismului de stat, gestionarea diversităţii etnoculturale a evoluat în mai multe direcţii. Atât statul, prin politicile lui, cât şi reprezentanţii minorităţilor naţionale au avansat diferite politici ale recunoaşterii care au trecut de la multiculturalismul benevolent, la interculturalitate şi la politici de redistribuire, toate acestea fiind acompaniate de proiecte naţionaliste mai mult sau mai puţin accentuate. Pe de altă parte, structurarea relaţiilor sociale între membrii diferitelor grupuri etnice a avut o dinamică parţial autonomă faţă de proiectele elitelor. Aşadar, în prezent suntem martorii unor configuraţii ambivalente ale regimurile etnice cu implicaţii mixte pentru diversitatea etnoculturală.